Elena Marinescu

Pe langa diverse ingrediente si extra-topping-uri optionale, multi consumatori de pizza se ghideaza in alegerea meniului dupa modul in care este preparat blatul. De fapt, maestrii culinari italieni se intrec in arta de a face pizza, dovedindu-si o abilitate speciala: cea a azvarlirii blatului. Tehnica presupune nu doar precizie, dar si imaginatie – dupa cum releva un nou studiu publicat recent de cercetatorii australieni de la Monash University din Melbourne.

In fapt, ei au facut mai multe calcule ale traiectoriilor pe care le urmeaza in aer un blat de pizza si au determinat viteza optima de rotire, dar si coeficientul de stabilitate, precum si cel al eficientei dospirii acestuia. Aceste cercetari au avut ca scop identificarea unui sistem optimal de unde ultrasonice (SWUM) care sa inlocuiasca “munca manuala” de azvarlire a blatului de pizza.

“Aluatul se prepara intr-un anumit mod, dupa o anumita reteta. Dar arta de a face ca blatul sa fie crocant sau pufos tine de maiestrie, dar si de dexteritate. Noi am incercat sa vedem daca tehnica poate face o pizza sa fie la fel de gustoasa, cu rezultate la fel de optime” – a declarat James Friend, co-autor al acestui studiu. El a adaugat ca in procesul de azvarlire a blatului se consuma patru faze distincte, bine stabilite ca procedura si timp: “zborul parabolic”, “impactul” (cu referire la miscarea de prindere a blatului in aer), “contactul de legatura” si “contactul de alunecare” (intre aluat si mainile bucatarului).

Istoria consemneaza forme putin elaborate de pizza pornind din cultura mediteraneana, dar marturii despre ele exista si in vechiul Egipt, legate de ritualurile de celebrare a faraonilor, sau de sarbatorile din vechiul Babilon. Dupa unii cuvantul pizza deriva din latinescul picea, care descrie coacerea painii in cuptor. Totusi, conform dictionarelor, termenul de “pissa” este un cuvant latin, aparut in secolul IX, care inseamna “paine plata”. Ca aliment, pizza este originara din Italia, fiind una dintre cele mai populare feluri de mancare in toate tarile din lume.

Istoria oficiala a pizzei a inceput o data cu aducerea rosiilor in Europa din America, in secolul XVI. La inceput insa s-au banuit a fi otravitoare, ca alte plante din familia Solanaceae. In secolul XVIII saracii din Napoli obisnuiau sa puna sos de rosii peste painea lor plata. Asa s-a nascut pizza. Cu timpul a castigat popularitate si turistii veneau special in zonele sarace din Napoli pentru a gusta diversele retete de pizza. Prima pizzerie din lumea, “Antica Pizzeria Port’Alba”, s-a deschis pe la 1830 la Napoli si este deschisa si astazi. Celebrul scriitor francez Alexandre Dumas povestea ca in acei ani pizza era mancarea de baza in Napoli, avand ingrediente variate, cum ar fi branza, rosii, ulei si ansoa.

Astazi, cel mai des folosite topping-uri sunt:

- sos- traditional sos de tomate, astazi se folosesc si pesto sicilian sau alte sosuri

- branza – traditional mozzarella, astazi se folosesc si cascaval, provolone sau alte tipuri de branza

- ierburi si condimente – oregano, busuioc, usturoi

- carne – sunca, salam (in special pepperoni), carnati, pui, ton, creveti

- legume – masline, ardei grasi, porumb, ceapa, rosii

- ciuperci