Dragostea nu tine cont de nimic, spune o vorba din popor. Nici de varsta, nici de nationalitate si nici de locul de pe acest glob in care te afli. Nu e om de pe aceasta lume care sa nu iubit macar o data in viata. Si chiar daca se spune ca nu avem nevoie de un moment special sa ne impartasim sentimentele, Ziua indragostitilor, chiar si imprumutata de peste ocean, este un prilej in plus pentru a spune, mai des “Te iubesc”.

De la Sf.Valentin pana la Dragobete, website-ul emisiunii Matinal va face un portret al celor care dau voce emisiunii noastre, vocile cu care preferati sa va incepeti ziua.

Scurtă definiţie a iubirii: “Iubirea este atunci când dai totul în acea relaţie care poate să dăinuiască fără să apară burtica mentală, fără să fie plictiseală, fără compromisuri. Trebuie doar să faci totul ca mereu să fie la fel ca înainte şi să nu te culci pe-o ureche”.

Prima dragoste: “Mă întreb dacă nu cumva prima iubire este de fiecare dată când ne îndrăgostim. Este o primă dată, dar totuşi diferită. Simţi că celălalt este cel care va reuşi să te completeze şi să te înveţe să iubeşti cu adevărat. O să cred în continuare că niciodată nu e prea târziu pentru o primă iubire”.

Reteta cu care si-a cucerit ascultatorii: “Nu există o reţetă perfectă pentru Matinal. Nu ai cum să ştii ce-şi doresc ascultătorii să audă în zori când îşi beau cafeaua. Cred totuşi că îl caută pe acel cineva care să le transmită ceva, să le creeze o stare de spirit bună încă de dimineaţă. Oamenii vor să înţeleagă ce se întâmplă în jur, să se bucure de umor şi spirit, să simtă viaţă si pasiune în cuvintele auzite la radio”.

De mii de dimineţi încoace se trezeşte mai devreme decât cea mai mare parte a poporului. Din cei 16 ani de radio, are peste 2.000 de ore petrecute în direct cu ascultatorii RADIO ROMANIA ACTUALITATI la MATINAL… Vorba preferată: “De mii de mărci”.

Frecvenţa bătută în cuie: 105,3 FM. Potret-robot: brunet pletos bărbos. Dimensiuni: 40/90/190 (ani/kg/cm). Semne particulare: nu stă cu mâinile în sân. Absolvent al Facultăţii de Litere, Dan a stat patru ani şi la catedră, de unde a predat engleza şi franceza, iar acum îi place studioul de emisie. Îşi aminteşte de privirea elevilor sau a inspectorilor şcolari când simte în ceafă răsuflarea a milioane de ascultători. După primii săi ani de jurnalism, la Cluj, a coborat din Ardeal pe meleagurile dâmboviţene şi a învăţat să-şi moduleze vocea în funcţie de mesaj cu o ceaşca de cafea, fără ouă crude, deşi îi plac la nebunie ochiurile cu spanac … Crede că rolul său privilegiat este acela “de a crea pentru ceilalţi o stare de spirit de dimineaţă cu adevarat bună. Numai cu o atitudine pozitivă poţi avea capacitatea de a merge înainte în fiecare zi a săptămânii, lună după lună, an după an, cu vigoare şi cu vervă “. Ştie să-şi îmbunătăţească imunitatea cu ha-ha şi hi-hi! Şi totuşi lasă impresia unui bărbat complet şi complex. Un tip gentil, fermecător, cu bun gust, stilat, dar şi foarte critic, un idealist al perfecţiunii atât în profesie, cât şi în viaţa personală. Un tată cu trei copiii (doi baieţi şi o fată), un soţ atent şi tandru… În timpul liber (când există!?), între radio şi televiziune, îi place să citească, să asculte muzică, să rezolve cuvinte încrucişate, să se plimbe pe munte, să joace o partidă de tenis şi să prepare salata de pui a la Creţa, cu ţelină, lămâie, mere şi încredere.. Detestă restricţiile, clişeele, lipsa de umor sau de imaginaţie. Ce îşi doreşte Dan de la viaţă? “În primul rând vreau să am timp. Timp de care să dispun cu toată nesimţirea. Să citesc, să văd filme, să mănânc în tihnă, să dorm când îmi vine, să ascult muzici noi, să mă joc cu copiii mei oricând au ei chef, să ies cu cei dragi mie prin locuri prietenoase. Să mă plimb pe străzi fără ţintă, să evit cu nonşalanţă orele de vârf, să mă joc pe calculator, să citesc Dilema vinerea şi Caţavencu la baie, să îmi tund barba la trei-patru zile, să nu port cravată nici la ocazii. Să mă înconjor de oameni de la care să am câte ceva de învăţat. Şi cu care să râd. Să mă duc la librarie şi să răsfoiesc cărţile. Sau dvd-urile. Să-mi iau o carte, să parchez maşina unde îmi vine mie bine, să găsesc o bancă la umbră şi să citesc în draci. Să mi se năzărească în puterea nopţii că vreau să plec la mare. Şi să plec, evident. Să mă duc la mama în Ardeal să-mi facă ardei umpluţi sau să joc o partidă de şah cu tata şi să nu fiu presat de timp, să nu mă chinuie stresul că trebuie să fiu într-o anumită zi la nu ştiu care oră într-un anume loc. Vreau cam multe, ştiu. Dar, hei, poate într-o zi…”