(Elena Marinescu)

Zilnic, in lume se nasc copii care in certificatul de nastere la rubrica “numele tatalui” apare un cuvant frecvent: necunoscut. Dincolo de implicatiile juridice si de stigmatul acestei realitati (cel mai adesea consecinta unei relatii extra-conjugale), exista abordari diferite ale problemei.

Oamenii de stiinta au reusit sa demonstreze insa ca este inexacta teoria conform careia 10% dintre copii sunt nelegitimi, fara recunoasterea paterna. Potrivit unui studiu realizat recent de specialistii Universitatii din Leicester, raportul este de fapt de 1 la 25, raportat la numarul total de nou-nascuti. Pentru a stabili aceste procente, cercetatorii au studiat cromozomul Y in cazul a 1.600 de barbati fara legaturi de rudenie, concomitent cu stocarea intr-o baza de date a numelor de familie ale acestora.

Experimentul a fost conceput pentru a vedea daca exista vreo conexiune intre structura cromozomiala si numele de familie, ambele fiind transmise urmasilor pe linie paterna. Astfel, s-a constatat ca barbatii cu nume rare au prezentat o legatura clara intre markerii genetici determinati de cromozomul Y si numele din actul de identitate. Aceasta constatare sugereaza ca aproape 90% dintre persoanele de sex masculin cu acest tip de nume au avut un stramos comun in trecutul indepartat. In schimb, specialistii au estimat ca probabilitatea existentei unor copii nascuti nelegitim este de 1 la 4.

Numele de familie pot fi unice sau sa existe un numar mare de oameni care sa le poarte, acestea avand in sine diverse origini si semnificatii, indicand apartenenta unui individ la o familie. Folosit alaturi de prenume, care este conferit pentru a distinge individual un membru al familiei de ceilalti, utilizarea numelui de familie este o practica foarte raspandita in toate culturile umane, dar fiecare are regulile sale de aplicare si folosire. Potrivit studiului coordonat de Mark Jobling, numele de familie foarte comune provin de la persoane care “si-au vandut” numele sau a fost adoptat adesea de la rude indepartate.

Dr Turi King, co-autor al studiului, a declarat pentru ziarul “The Independent” ca numele de familie rare au o specificitate geografica (fiind intalnite doar in anumite zone), insa din punct de vedere genetic, legatura dintre diferiti posesori ai unui nume specific s-a pastrat intacta, in ciuda diverselor modificari ale sufixului, de pilda.

In Romania, similar cu aproape intreaga Europa, se obisnuieste ca sotia si, respectiv copiii unei familii sa mosteneasca numele de familie al tatalui. Exista si exceptii, depinzand de o anumita situatie specifica. Spre exemplu, daca parintii nu sunt casatoriti si/sau tatal copilului este necunoscut ori refuza recunoasterea copilului, numele de familie al mamei devine numele de familie al copilului. Actuala lege a casatoriilor din Romania permite alegerea numelui de familie al unui cuplu prin selectionarea “traditionala” a numelui da familie al barbatului, al femeii sau al amandoura, sub forma unei a doua nume separate sau chiar unite printr-o liniuta de unire.

Desi ordinea obisnuita de prezentare a numelui oricarei persoane este prenume, urmat de numele de familie, in catalogarea oficiala se foloseste, pentru motive evidente de ordonare alfabetica, ordinea nume de familie urmat de prenume.

In functie de modul in care copilul si-a stabilit filiatia exista trei ipoteze de dobandire a numelui de familie:

- ipoteza copilului din casatorie

- ipoteza copilului din afara casatoriei

- ipoteza copilului din parinti necunoscuti

Avantajele stabilirii paternitatii:

- copilul va avea trecut numele tatalui pe actele de stare civila, in locul unei liniute

- copilul poate beneficia de pensie de intretinere de la parintele fata de care s-a stabilit paternitatea daca se solicita acest lucru in instanta

- tatal poate beneficia de prezenta copilului, de program de vizitare in cazul in care mama ii refuza contactul cu acest copil

- in anumite situatii, tatal fata de care s-a stabilit paternitatea poate solicita si obtine incredintarea copilului